limbă de lemn sint. s. 1993 (Referitor mai ales la discursul politic dinainte de 1989) Limbaj care folosește aproape exclusiv formule încremenite, golite de conținut și de expresivitate v. verbatim (din fr. langue de bois)

limbă de lemn expr. jargonul documentelor și al activiștilor de partid din perioada dictaturii comuniste.

limbaj s.n. I (lingv.) 1 (și limbaj articulat) grai, limbă, vorbire, <rar> vorbit¹, <înv. și reg.> vorbă, <înv.> voroavă, <fran.> langaj. Există numeroase cercetări privind apariția limbajului ca necesitate de comunicare între oameni. Pentru a servi cu adevărat la comunicare, limbajul trebuie să se supună necesităților sociale. 2 (și limbaj natural) grai, limbă, limbă naturală. L-a auzit spunând ceva într-un limbaj necunoscut. După limbaj, turcii se includ în grupa altaicilor. 3 limbaj comun = limbaj curent. Limbajul comun este felul de a se exprima simplu, nepretențios, pe înțelesul tuturor; limbaj curent = limbaj comun; limbaj de lemn = limbă de lemn. Limbajul de lemn a fost o caracteristică a presei comuniste; limbaj de specialitate = <impr.> tehnolect. Studiile în care se folosește un limbaj de specialitate nu sunt accesibile publicului larg. 4 stil, <rar> grai, vorbire. Se exprimă într-un limbaj academic. II (stil.) <livr.> verb. Limbaj artistic. Limbaj poetic.